Cristache Gheorghiu
a
!
sFOR
-isme
Universitatea Transilvania
Brasov
Copy rights
Unii oameni au scris pe hârtie
şi au multiplicat hârtiile.
Alţii au scris în mine.
Din nefericire,
au probleme cu multiplicarea.
Sau, poate,
din fericire
Poezie modernă
De câtva timp, poezia a devenit proză,
deşi ar fi fost de dorit invers.
Sau poate că m-am uitat eu prea mult
în oglinda apei,
unde totul se vede invers.
Uneori, tremură!
Apa, fireşte!
Şi oglinda.
Poate că tocmai asta-i frumuseţea ei.
A poeziei!
Tremură proza din ea.
Ce frumos ar fi fost invers!
Post
Post factum
post festum
post mortem.
Prea multe posturi strică.
Claustrofobie
A fost o vreme când credeam
în vorbele ilustrului seducător:
„Trăind în cercul vostru strâmt,
norocul vă petrece”
Cu cât mai strâmt,
cu-atât mai mult noroc m-aşteaptă.
Era morala cea firească.
Dar nu-ş’ ce demon m-a ’ndemnat
Mereu să nu-mi găsesc odihna’n
orice cerc.
Nu c-ar fi fost prea strâmt,
Doamne fereşte!
Dar nu era al meu.
Ba nici rotund nu prea era,
. . . şi nici măcar închis.
Alertă la coastă
La Facerea Lumii,
tocmai atunci când
Doamne-Doamne
se străduia
să-şi perfecţioneze proiectul
şi săi aducă lui Adam un ajutor,
Paza de Coastă
n-a fost la datorie.
Groenlanda şi încălzirea globală
Greenpeace se vrea un ideal
şi tot umanul va să lupte pentru el?
Mă mir! Doar l-au găsit demult,
şi chiar l-au botezat.
Greenland i-au zis
Deşi era cam alb.
Că-şi va urma destinul verde,
Nu-mi pare-a fi un ideal.
Virgina Sofia
„Filosofia îşi păstrează virginitatea
în ciuda numeroaselor violări.”
N-am spus-o eu, ci y Gasset.
Declar deci platonică
dragostea mea pentru Sofia.
Nu de altceva, dar
nu-mi plac gesturile inutile.
De la sublim la ridicol
De la Socrate până azi,
filosofia a parcurs drumul complet
de la sublim la ridicol.
Probabil că,
la început,
n-a fost chiar sublimă,
dar şi-a propus să fie.
Sublimare înseamnă trecerea
din stare solida direct în stare gazoasă.
Aşa se explică dispariţia ei,
fără ca noi s-o remarcăm.
Păcat! Şi-o iubeam atât de mult…
Mai ales în stare fluidă!
Deal, vale . . .
Deal, vale, deal, vale.
Dacă aţi recunoscut plaiurile mioritice,
înseamnă că
l-aţi citit pe Blaga.
La televizor tocmai s-a terminat o telenovelă şi începe alta.
Ne-au furat filosofia,
nenorociţii!
New York
New York – ul e fascinant
pentru prima dată.
A doua oară
cauţi poarta de ieşire.
De n-ai găsit-o,
te fixezi, şi
newyorkez rămâi.
Cu „n” mic
şi şapcă VIP
Critica
Se spune că
doar oamenii mari
pot avea defecte mari.
Nu este cazul meu, aşa că
nu mă mai criticaţi atât!
Trecutul
Degeaba ochii îi închizi
trecutul să-l îndepărtezi.
Mai clar îţi vei aduce-aminte
chiar şi de ce nu vrei să vezi.
Asumă-ţi deci faptele tale,
învaţă din trecut ce poţi şi,
cu privirea cât mai clară,
fă-ţi cel puţin un
viitor frumos.
Conversaţie
Într-o zi, pe o plajă din Florida, am rugat un necunoscut să se uite la hainele mele în timp ce eu voi înota. A fost foarte încântat, nu pentru că i-am dat de lucru, ci pentru că l-am luat în seamă. După înot, am avut cu el o conversaţie amicală.
La despărţire mi-a adresat un “Good Bye, my friend!”, ce nu suna deloc formal.
L-am reîntâlnit peste două zile şi mi-a dovedit că era realmente bucuros să converseze. Îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere de “prietenul meu de pe plajă”.
Amândoi am câştigat câteva clipe plăcute. Mare lucru! Conversaţia n-a costat nimic. Poate că tocmai de aceea a contat.
Ignoranţă
- Ignoranţa duce la
- lipsa respectului faţă de
adevăratele valori,
- impunerea valorilor proprii,
- obrăznicie şi, şi ….
- Încet, că ajungem în comunism
Talent
Talentul multor artişti plastici
s-a consumat
la examenul de admitere.
Orfeisme
A uita . . . a se uita . . .
Legenda spune că Orfeu,
uitându-se înapoi,
a regretat
şi n-a mai uitat.
Te poţi uita ’napoi, de vrei,
dar nu uita,
căci vei regreta.
Regula jocului
Regulile jocului se respectă la jocuri.
Politicienii,
din păcate,
nu ştiu să se joace.
Don’t translate every word
As everywhere,
a ticket toward Santa Fe
is more expensive single as
return.
There are also some cheaper tickets
for children and the elder
persons.
All these are true,
as long you don’t translate
all words
and leave them
as they are.
Santa Fe, for example!
Autostrada vacanţei
„Route 66” – şosea de vis,
vis de vacanţă.
Chicago e în spate.
Santa Monica ’n faţă,
în minte şi în suflet.
Invers, e drumul către casă.
Vechi amintiri păstrate şi în cântec.
Disjuncţie
Dacă Marx ar fi fost om de ştiinţă,
şi-ar fi experimentat sistemul
pe animale.
George Orwell a făcut-o în literatură,
dar fără efect în politică.
Morala: politica şi literatura sunt disjuncte.
Umbre şi lumini
E nevoie de o rază de lumină,
pentru a da strălucire
unui obiect.
În schimb, nimic nu străluceşte
în lumina orbitoare a zilei;
atunci e nevoie de
puţină umbră.
Da şi nu
Exprimarea acordului
este diferită de la o limbă la alta:
da, oui, si, yes
şi multe altele pe care nu le cunosc.
Negaţia, în schimb,
are măcar un ‚n’ în orice limbă.
Să fie o întâmplare?
Accident
O maşină, numită România,
a părăsit şoseaua,
plonjând în abis.
Era 23 august 1944.
Doamne, ce frumos era:
şi munţi şi văi treceau pe lângă noi……
Şi ce plăcut pluteam……
De-odată, zborul nostru lin s-a frânt.
Un hurducăit teribil a urmat,
iar la sfârşit, chiar şi maşina
s-a dezintegrat.
Prăpastia avea un fund.
Ce tragedie!!!
Cine s-ar fi gândit?!
Ghicitoare
Procentul de răufăcători este egal pe pământ.
Spărgători de bănci
există doar acolo
unde sunt bănci.
Nu sunt bănci, nu sunt spărgători.
Doamne, ce deştept sunt!!!
În România socialistă erau puţini hoţi.
Firesc! N-aveau nici ce fura!
Şi atunci,
răufăcătorii cu ce se ocupau?
Ghici ghicitoarea mea!
Alternative
E bine când există soluţii alternative.
Chiar şi apa este o bună alternativă a vinului, dar nu în fiecare zi.
Lui George
Înalte visuri,
schimbăcioase vremi
strugure.
Asemănări şi diferenţe
Civilizaţia occidentală
este comună cu a noastră.
Aspectele necivilizate diferă.
Hopa, Mitică
Câştigi
când pierzi,
de ştii
să te ridici.
Virilitate
A fost o vreme când
mai băgam şi eu
ceva prin faţă;
Acum îşi bagă singură
prin dos.
Supozitoare!
5 lei cutia.
Postmodernism
Am păscut ce am păscut
(N-aş spune că nu mi-a plăcut).
La rumegat m-am descurcat.
Acum, că timpul s-a schimbat,
am aparat dentar.
Rumeg cu mult mai „intelectual”.
Omul real
Între egoismul extrem
şi altruismul extrem,
omul real îşi găseşte
drumul lui propriu.
Egoismul este natural;
altruismul dobândit.
drumul, fireşte,
chinuit.
Destin?
De la o utopie la alta,
plutim în derivă
la nesfârşit.
Ambiţii feminine
Femeile care doresc
să fie egale cu bărbaţii
nu au ambiţie.
Risipă
Cu toată penuria de inteligenţă, oamenii nu se sfiiesc s-o risipească şi pe aceea puţină pe care o au, încercând să afle ce rost au ei pe pământ, când este evident pentru oricine că n-au.
Inteligenţa
La furnici, albine şi altele asemenea lor, inteligenţa colectivă este mai eficientă decât cea individuală.
Luate câte una, nu au minte aproape deloc. În ansamblu însă societăţile lor sunt complex organizate şi funcţionează perfect.
La oameni, e invers: indivizii sunt inteligenţi, dar în colectivitate sunt autodistrugători.
De unde se vede că prea multă inteligenţă strică.
Sau poate că însuşi cuvântul „inteligenţă” nu este bine definit.
T-shirt
Bluza cu mânecă scurtă
a fost inventată de
Venus din Milo.
Ştiinţa politicii
Dacă ar exista
o ştiinţă a politicii,
n-ar mai exista
politicieni.
Căldură mare
Pe firele de telegraf,
păsările pun pe note
căldura zilei.
Mare lucru şi tehnica . . .
Fără fire, n-ar exista portativ,
fără portativ, nu ar exista note,
iar fără note,
păsările ar cânta
pe limba lor,
neînţelese de nimeni.
Oare!
Măcar de-ar fi mai răcoare . . .
Ne vor uniformi
Pentru că suntem diferiţi,
ne îmbracă în uniforme,
în convenienţe,
în reguli.
Dar noi nu suntem uniformi.
De aceea purtăm uniformele în mod diferit.
Drumul
Drumul cel mai scurt
între două piscuri de munte
nu este linia dreapta.
Este nevoie să cobori de pe un pisc,
pentru ca să urci pe altul.
După o victorie
nu poţi să ţopăi direct
într-o altă victorie.
Cine crede că poate,
n-a cunoscut cu adevărat
nici una dintre ele.
Apropo,
ţoapa este cineva care ţopăie?
Idei
Şi ideile proaste sunt bune
. . . ca îngrăşământ
pentru filozofie.
Democraţie
Monarhia are avantajul că după un monarh prost poate veni unul deştept. Democraţia, nu. Ea decade iremediabil.
Întregul sistem este gândit cu polii inversaţi.
Seamănă cu o piramidă ce vrea să stea cu vârful în jos.
Din cauza educaţiei greşite, cu fiecare generaţie, conducerea va fi din ce în ce mai coruptă.
Civilizaţie
Ce poţi să zici despre societatea în care
omul civilizat
este neputincios
în faţa celui
necivilizat?
Fără aripi
Aripile oricărei societăţi sunt intelectualii săi.
„Otez les ailes ŕ un papillon; c’est une chenille” (Chamfort).
Iată ce a devenit România,
după ce ruşii
i-au decimat
intelectualitatea.
Din copilărie
Mentalitatea
oricărei persoane
se formează în copilărie şi
- mai ales -
la adolescenţă.
Restul este spoială!
Spune-mi ce-ai învăţat atunci,
şi-ţi spun cine eşti.
Spune-mi ce-ai citit atunci,
şi-ţi spun ce eşti.
Universul „fericit” al copilăriei
Vai, ce tare mă dureau genunchii
când cădeam,
şi ce mult îmi doream
să mă fac mare!
Oamenii mari
nu se lovesc la genunchi,
observasem eu.
În schimb, sunt ingraţi. Ei cred că sunt singurii care au probleme, că numai problemele lor contează, că numai ei sunt stresaţi, când, de fapt, ei ne stresează pe noi, copiii.
Pasiuni
Pasiunea este imanentă oricărui om.
Hazardul face din el
artist sau criminal,
savant sau politician,
poet sau hoţ.
Dar, ”Le hasard ne favorise que les esprits préparés”. (Pasteur)
- Şi cu spiritul cine se ocupă?
- Tot hazardul, fireşte!
Asta doar pentru că omul este în primul rând spirit, şi abia la urmă materie.
- Şi dacă ar fi invers?
- Invers suntem cu toţii . . . ceea ce suntem.
Mafia
Mafia?
O naivitate!
Noi am etatizat-o.
Noi şi Kant
Königsberg este oraşul în care s-a născut şi a trăit Kant.
Kaliningrad este noua lui denumire,
dată de către Stalin,
în cinstea lui Kalinin.
Cine a spus că doreşte să scape de comunism?
Poate de Kant.
Mai ales că nu ştim
cum se consumă!
Cred că unele lucruri mai trebuie de-Kant-ate.
Sau de-kalini-zate?
Momente de răscruce
Există momente
când oamenii cred
că tocmai atunci
a pogorât inteligenţa
peste capetele lor.
Ce-i drept, unii, nu toţi,
dar întotdeauna
prea mulţi!
Cum se pot numi asemenea momente?
Dar asemenea oameni?
Locuitori
În unele oraşe mi-au plăcut muzeele,
în altele, oamenii.
În unele oraşe mi-au plăcut doar oamenii.
Nu există oraş în care să nu-mi fi plăcut ceva.
În unele oraşe nu mi-au plăcut muzeele.
În altele, nu mi-au plăcut oamenii.
Nu există oraş în care să-mi fi plăcut totul.
Ca să-mi placă, ar fi trebuit să fi fost construit şi populat după gustul meu, deşi pe acesta încă nu l-am definit.
Există oraşe! Ba chiar şi sate!
Sunt locuite.
De aceea li se spune localităţi.
Dacă localităţile nu sunt locuite,
sunt situri arheologice.
Nu mi-ar plăcea să locuiesc într-un sit arheologic,
nici măcar ca exponat.
Ca unic locuitor, m-aş simţi vinovat de toate erorile, care cu siguranţă există.
Suntem suma erorilor noastre.
Bine că, măcar, suntem ceva,
dacă nu putem fi cineva.
Sunt cineva
Am sacrificat ce-aveam,
ca să obţin ce mi-am dorit.
Am obţinut ce am dorit
şi-am devenit altcineva.
Sunt mai sărac prin ce-am pierdut,
dar nu regret ce-am devenit.
Pe ambele de le-aş avea,
aş fi un nou altcineva,
de-ar fi cu putinţă!
Altcineva, în locul meu, ar fi făcut-o.
Acela însă nu puteam fi eu.
Şi dacă n-a fost să fiu altcineva,
mă mulţumesc să fiu doar cineva.
Tranziţie
Trăim într-o perioadă de tranziţie.
Este vremea schimbării.
Vorbe!
Generaţia expirată
s-a dovedit neputincioasă.
Generaţia nouă
se va dovedi neputincioasă
Cei noi nu vor să ştie de unde vin.
Neştiind de unde vin,
nu ştiu unde se află,
deci nu au ce schimba.
Este o tranziţie de nicăieri,
ce duce în altă parte,
adică tot nicăieri.
Asta să fie Istoria românilor?
Între altruism şi egocentrism
Lupta pentru existenţă este esenţa oricărei fiinţe.
De la cea mai mică celulă şi până la cele mai complexe organisme, viaţa este o neîncetată încercare de dezvoltare a individului pe seama mediului.
Ea nu se opreşte decât atunci când îşi epuizează resursele, sau întâlneşte un individ similar, cu care trebuie să împartă aceleaşi resurse.
Idealul individual este deci unul egoist. Acceptarea aproapelui vine din contactul cu mediul şi se învaţă.
Egocentrismul este genetic.
Altruismul este dobândit.
Între extreme
Dacă ne-ar învăţa cineva
care-i calea cea dreaptă,
n-ar mai trebui
să căutăm adevărul
între două extreme
la fel de imposibile.
Raiul? Cum arată?
Avem o imaginaţie foarte fecundă
în privinţa grozăviilor Iadului.
Suntem însă jalnici
în imaginarea Raiului.
Chestiune de specializare!
Societate
Omul trăieşte în grup şi moare singur.
De ideea morţii
se ocupă religia.
Problema individului este deci rezolvată.
De viaţă
nu se ocupă nici o religie.
Iată de ce avem atât de multe probleme sociale.
Din Haos, Doamne . . .
La început a fost Haosul,
adică ceva fără formă,
fără limite.
Ceva în care,
deşi orice este posibil,
nu se întâmplă nimic.
Dar a venit Dumnezeu.
El, mai întâi, a făcut cerurile şi pământul,
deci a trasat o limită între ele.
Până aici,
el nu a creat,
ci a delimitat.
Nu se spune nicăieri,
nici în Biblie şi nici în altă parte,
că cineva ar fi creat Haosul.
În toate religiile,
Haosul a existat dinainte.
Pantocratorul,
impropriu denumit astfel,
n-a creat,
ci a separat.
Trasând o line de demarcaţie
între pământ şi cer,
divinitatea a creat două restricţii:
o pământul nu mai putea fi cer,
o iar cerul nu mai putea fi pământ.
Şi lucrurile nu s-au oprit aici.
În continuare,
a separat lumina de întuneric,
pământul de ape etc.
A impus limite după limite,
restricţii peste restricţii.
Şi nu s-a oprit nici aici.
Pe spatii din ce în ce mai mici,
a organizat materia în
entităţi tot mai ciudate,
chiar mici monştri.
Printre ei, şi pe noi, oamenii.
Ne-a obligat să luptăm
cu tot ceea ce ne înconjoară,
chiar şi între noi.
Limitele
impuse de Creator
au devenit din ce în ce mai
sufocante.
Şi toată chestia asta ar trebui să ne placă!
Entropică
- Motorul vieţii
este inegalitatea.
- Ştiu,
chestie de entropie.
- Asta ca să nu se prindă toată lumea.
- Ce-ar mai fi democraţia atunci?
Eu şi El
Orice „Eu”
vrea să-şi extindă hotarul
peste cel al vecinului.
Dacă se poate
să-l înglobeze
cu totul.
„Noi” este o noţiune abstractă,
existentă doar în gramatici.
„Tu” nu exişti.
Nu există decât „Eu” şi „El”.
„El”, cel ce trebuie asimilat
şi „Eu”,
singura entitate cu sens.
Arta negocierii
Fă Doamne să ploaie,
că fac şi eu o jertfă.
Credinţa spărgătorului
Doamne-ajută!
Poate nu mă prinde!
Religie / Biserică
Cu toată opoziţia bisericii,
oamenii îşi vor religia înapoi.
Şi o vor dobândi!
Religia?
Ceva care să dea un sens vieţii
şi în care să poţi crede.
Schisma
Dacă
Isus Cristos bănuia
că va produce o schismă,
ar fi studiat
Ştiinţele politice.
Sau, poate, botanica,
că şi la plante e la fel.
Alternative
Prost, dar fericit? / Deştept şi nefericit?
Nu există cale de mijloc!
- Nu, cât timp n-ai găsit-o.
- Te crezi deştept?.
- Unii cred că au şi găsit-o.
- Ăştia sunt doar ignoranţi.
- Nu ai o soluţie mai rezonabilă?
- Să cauţi este destinul tău.
- Omenirea va găsi o soluţie rezonabilă numai după ce va epuiza toate celelalte posibilităţi, iar acestea sunt infinite.
- Ştiu asta. A mai spus-o cineva, e drept, în alt context.
- Am o idee: să recunoaştem că suntem proşti.
- Eşti exagerat de optimist.
Impozitul pe profit
Cine munceşte plăteşte.
Cine chiuleşte primeşte.
Fie numele statului binecuvântat!
Legea
Nu pot exista
fărădelegi
fără legi.
Iată ceva la care am putea medita.
Pedagogică
Pedagogia este un har, pe care îl ai sau nu.
Ar trebui ca universităţile făcătoare de dascăli să verifice talentul solicitanţilor, aşa cum o fac cei de muzică.
Devenire
„Omul a început prin a fi vierme”
ne spune Geoffroy,
într-o viziune
evoluţionistă.
Reciproca ar fi să ajungem acolo,
admiţând că am fost concepuţi
de către Creator,
ca fiinţe superioare.
Personal prefer o variantă mai statică:
să rămânem,
dacă se poate,
oameni!
Haiku la mare
Soarele arde
răcoarea valurilor
zi de vacanţă.
Pseudo haiku african
Gâtul lung
capul departe
girafă.
Ludică
Gândim diferit,
dar râdem la fel,
când râdem.
Teatru
Cămilele,
deşi au feţele expresive,
nu joacă teatru.
Inteligenţă infantilă
Numai puii animalelor inteligente
se joacă.
Adulţii, mai puţin.
Înseamnă că şi-au
consumat inteligenţa?
Cred că doar şi-au tocit-o.
Dis de dimineaţă
Cine se scoală cu noaptea în cap
riscă să rămână toata ziua aşa.
Bunul gust
Gusturile sunt diferite.
Bunul gust ar trebui totuşi să fie comun.
Nona
(a noua parte)
În Evul Mediu,
era partea de recoltă
ce trebuia dată
feudalului.
Ce vremuri!
Umanismul socialist
Deunăzi,
cineva îmi povestea
cum l-a ajutat el pe altcineva
să obţină o locuinţă.
E drept,
nu era tocmai confortabilă,
dar oricum un adăpost,
pentru că omul
era pe drumuri.
Uită însă să spună
că cel în cauză
ajunsese pe drumuri
tot datorită lui;
îl scosese
din casa părintească,
cu ocazia naţionalizării.
Şi nu era un oarecare,
ci un descendent dintr-o familie cu care
România se mândreşte azi.
Calea cea dreaptă
- Biserica este ce care ne arată calea.
- Chiar şi în economia de piaţă?
- Mai ales!
- Cum?
- Prin exemplul său. Avari ca preoţii mai rar.
Teoria, ca teoria
O teorie T nu poate conţine proba propriei sale consistenţe; este nevoie de o altă teorie, T1, ce o conţine pe T, care însă are nevoie, la rândul ei, de o altă teorie, T2, şi aşa mai departe. (Teorema a doua a lui Gödel)
Speculaţie tâmpă: un sistem are nevoie de alt sistem pentru a se înţelege pe sine însuşi. (Autor necunoscut)
Meta-sistemul T1 poate explica sistemul T. Nu şi invers!
Eu pot să explic cum funcţionează maşina pe care am construit-o. Maşina însă nu-şi poate explica de ce funcţionează, nici dacă mă urc pe ea.
Doi gânditori
Gânditorul lui Rodin
are o atitudine pozitivă.
Îl preocupa viitorul,
pentru care caută soluţii.
Gânditorul de la Hamangia
are o atitudinea tragică.
Nu caută soluţii.
Imploră cerul să facă o minune.
Verba volant, scripta manent
Scrisul îşi află justificarea în
efemeritatea vorbei.
Astăzi însă,
situaţia s-a schimbat:
vorbele se pot înregistra
şi altfel.
Şi nu numai vorbele . .
Hârtia nu este decât un suport oarecare.
Şi scump, pe deasupra.
Diletanţi
Scriitorii unei singure cărţi
rămân diletanţi?
Unii dintre ei sunt totuşi celebri!
Istorii literare
Un mare istoric literar
a descoperit că Balzac
a făcut pe el când era mic.
Ştia Shakespeare de ce şi-a păstrat anonimatul.
Adevărată tragedie!
Câţi „critici literari”
au rămas
fără subiect . . .
Ficţiune
Poveştile îi învaţă pe copii
idei greu de explicat şi înţeles
la vârsta lor.
Ficţiunea literară
face acelaşi lucru
pentru unii adulţi.
Cum citim?
La recomandarea ambasadorului Spaniei,
George Sand l-a dus pe Chopin
în Majorca, deşi clima de acolo
era improprie pentru sănătatea lui,
în acel anotimp.
Chopin, venit din Polonia,
nu era informat.
Ambasadorul Spaniei făcea, probabil,
publicitate turistică. Puţin îi păsa lui
de un amărât de polonez,
despre care nu bănuia
că va deveni celebru.
George Sand însă se cuvenea să cunoască
clima din insulele Baleare.
Dacă ştia, gestul ei a fost criminal.
Dacă nu, înseamnă că era ignorantă.
Orice scriere a ei aş citi acum
se subsumează întrebării
„Cât de deşteaptă / informată era autoarea?”.
Valabil oriunde şi oricând!
Dilemă
Unele persoane se supără pe mine,
deşi nu le spun nimic nou.
Dimpotrivă,
le spun ceea ce ştiau şi ei dinainte,
chiar mai bine decât mine.
Se pare că tocmai asta îi deranjează,
dar tot nu înţeleg
de ce se supără pe mine.
Vivat democraţia!
Hitler a ajuns la putere
prin alegeri libere,
cu o largă susţinere populară.
Pe bune!
Scriitorul Montesquieu
Dacă un absolvent de liceu ar fi întrebat ce ştie despre Montesquieu, ar răspunde ceva de genul: scriitor francez, secolul 18, „Scrisorile persane”. Dacă are memorie bună, poate că va menţiona şi „Spiritul legilor”, despre care însă nu va putea spune mare lucru, fiindcă nu a citit-o. Este o carte de specialitate. Montesquieu a fost magistrat.
Fiind un clasic recunoscut al literaturii universale, nimeni nu-i pune la îndoială calităţile şi se mulţumeşte cu ceea ce se spune. La o analiză mai atentă însă, apare un paradox. Din punct de vedere strict literar, lucrarea sa de căpătâi, „Scrisorile persane”, este, în cel mai bun caz, o carte nostimă. Nu este un monument al literaturii, în măsură să justifice prezenţa autorului pe lista monştrilor sacri. Montesquieu însuşi ar fi fost profund nemulţumit dacă toată activitatea lui s-ar rezuma la această carte de puţin peste 200 de pagini.
El era însă pasionat de filosofie, adept al lui Hobbs şi Lock, şi îşi propusese să aplice ideile lor în societatea timpului său, ceea ce a făcut în „Spiritul legilor”. Implicarea lui în literatură se înscrie în efortul de a transmite aceste idei unor cercuri cât mai largi de oameni.
„Scrisorile” sunt mici eseuri şi doar titlurile dau aparenţa unei corespondenţe. Fără ele, Montesquieu ar fi rămas un magistrat-filosof necunoscut lumii literare. În schimb, numai cu „Scrisorile persane” nu ar fi intrat nici măcar în literatură.
Personalitatea lui complexă l-a plasat în ierarhia marilor oameni, pentru că – în ultimă instanţă – un scriitor este cineva care are ceva de spus, deci unul care comunică cu lumea. Fie el şi magistrat.
A nutri, nutriţie
Fiece om nutreşte ceva.
Unii doar să mănânce.
Poate de aici şi confuzia.
Filo-sofia
Că filosofia nu ne foloseşte este indubitabil.
Problema e că, fără ea, nu putem trăi.
Asta nu înseamnă
că suntem cu toţii nişte înţelepţi.
Nu, nu. Cu înţelepciunea ne descurcăm.
(De fapt, mai mult cu absenţa ei.)
Dragostea pentru înţelepciune însă ne macină.
Asta pentru că ne dorim întotdeauna ceea ce nu avem.
Filosofia savantă
Filosofia savantă e ceva
ca o raza de lumină
reflectată pe unele capete
fără lumină proprie.
Dali
- Am auzit că arta lui Dali
ar fi o formă de rezistenţă
împotriva nebuniei.
- Şi eu,
care credeam
că este
nebunia însăşi. . .
Paradigme
Fiecare civilizaţie
are paradigma ei,
dăinuite atât timp cât
paradigma este credibilă
şi piere imediat ce-şi mistuie
paradigma.
Felix
A fi fericit (felix) însemna la romani
să fii roditor şi plin de succese.
Obiectiv oarecum realizabil!
Astăzi, fericit înseamnă
să curgă peste tine
tot ceea ce crezi
că ţi-ar face plăcere,
fără ca tu să faci ceva pentru asta.
Rodnicia este un arhaism.
Cum dorinţele
depăşesc întotdeauna posibilităţile,
rezultă că fericirea
a devenit un obiectiv
irealizabil.
Pace vouă!
“Pacalis” în latină este adjectiv şi înseamnă „de pace”.
Aşa erau numiţi solii ce anunţau pacea.
De aici şi românescul „a păcăli”.
Poate şi Păcală.
Precizie
Un ceas care stă
indică ora exactă
de două ori pe zi.
Un ceas care merge indică ora cu aproximaţie.
Care dintre ele este de preferat?
Idei geniale
Unele idei geniale pot veni la beţie;
niciodată după.
Prostia
Prostia nu este inteligenţă cu semnul minus, ci lipsa inteligenţei, aşa după cum întunericul nu este un alt fel de lumină, ci lipsa ei.
Iată de ce marile prostii aparţin marilor deştepţi, nu marilor proşti.
Sfânta Sofia
Se pare că înţelepciunea era sfântă cândva.
Urmele contează
Pe teritoriul României
au trecut multe
valuri de barbari
şi non-barbari.
Şi unii şi alţii au lăsat urme.
Opiniile noastre despre ei sunt diferite.
Cu unii ne mândrim,
de alţii ne este ruşine.
Pe unii îi privim cu simpatie,
pe alţii cu despreţ.
Pe unii chiar îi urâm.
Toate în funcţie de urmele lăsate.
Mediocritate
E mult mai grav să ai iluzii mediocre
decât să trăieşti mediocru.
Pentru o viată mediocră,
există scuze şi justificări.
Pentru mediocritatea iluziilor nu!
În cuplu
În unele cupluri, oameni se asemănă prin faptul că ambii umblă cu capul în nori.
Se deosebesc doar prin aceea că au capul în nori diferiţi.
În funcţie de deplasarea norilor, comportarea lor este şi ea variabilă: uneori se ceartă, alteori se împacă, dar întotdeauna la nivelul norilor şi nu pe pământ.
Mai există o expresie: „cu picioarele pe pământ”.
La acest nivel – al picioarelor - au şanse mult mai mari să se înţeleagă.
Egalitate
Egalitatea este de gen feminin.
Nu merge la bărbaţi,
oricât de homo-geni ar fi.
La un moment dat,
unul este activ şi altul pasiv.
Profesori
În extremis, profesorii sunt de două feluri:
- cei care îi învaţă pe copii lucruri pe care nu le-au cunoscut în realitate, ca de exemplu predarea istorie sau a geografiei;
- cei care, mai întâi, au experimentat subiectul şi abia apoi predau copiilor ce-au înţeles, ca cei de fizică.
Primii pot fi savuroşi, ceilalţi sunt, de obicei, plicticoşi.
De unde se vede că neştiinţa este mai simpatică.
Cei mai atrăgători sunt însă cei care nu ştiu despre ce vorbesc.
Şcoala de filosofie
Şcolile de filosofie consumă energia intelectuală a elevului, pe care îl dresează în mânuirea unui limbaj specific, făcându-l astfel inapt pentru gândirea liberă. Viitorul filosof se exclude astfel singur din societare, iar societatea, la rândul ei, nu mai are nevoie de asemenea „specialist”.
Curiozitate aproape ştiinţifică
Oamenii sunt mai curioşi
să-şi analizeze defectele
decât calităţile.
Chiar şi în medicină,
patologia era cunoscută
încă din antichitate,
în timp ce fiziologia,
care începe cu anatomia,
a început abia
după renaştere.
Fiesta – siesta
Odată cu vârsta,
pronunţia devine mai puţin clară.
Astfel, „f” poate deveni „s”,
„m” se transforma în „p”,
şi aşa mai departe.
Aşa se explică de ce
„siesta”
devine adesea mai lungă decât
„fiesta”.
Opinii
Când nu eşti sigur de ideile tale,
nu-ţi suprasolicita prietenii;
încearcă-ţi puterile
cu cei ce nu sunt toleranţi cu tine.
Verificare
Dacă vrei să-ţi verifici ideile,
încearcă să le expui cuiva;
le vei corecta
chiar înainte de a le
exprima.
Cum ne vin ideile
Pentru unele lucruri
trebuie să ne luptăm:
pentru bani,
pentru femei/bărbaţi,
pentru poziţii sociale
şi câte şi mai câte.
Doar ideile ne vin singure,
nechemate de nimeni.
Cu o condiţie:
să ne fi luptat pentru ceva.
Corolar banal:
ai ideile
pe care ţi le-a dat
lucrul pentru care ai
luptat.
Diferenţe
Ceea ce ne face diferiţi
nu sunt numai adevărurile
pe care am reuşit să le aflăm
şi pe care le cunosc
şi mulţi alţii,
ci căile parcurse
pentru a ajunge la ele.
Încrederea în noi înşine
Ştim adesea
ce vor alţii
de la noi.
Rareori ştim însă
ce vrem noi înşine.
Iar atunci
când credem că ştim,
ne înşelăm
cel mai tare.
Vechi sau etern?
Dintre lucrurile vechi,
unele sunt eterne: idei, concepte, . . .
Cele eterne
nu se învechesc.
Cum le distingem?
Asta este una dintre artele vieţii.
Pentru unii este un har.
Alţii învaţă s-o facă
în timpul vieţii.
Unii mai repede,
alţii mai încet
sau deloc.
Pentru aceştia din urmă,
totul pare învechit,
chiar şi viitorul.
Libertate
Condiţia libertăţii este
absenţa oricărei
dependenţe.
Dependenţa se naşte atunci când
plăteşti oferta cu sufletul,
pentru că n-ai putut
să-ţi stăpâneşti
tentaţiile.
Artişti „neînţeleşi”
Arta este o formă de comunicare
cu mijloace specifice.
Toată lumea este de acord
cu aceasta afirmaţie generală.
Comunicarea presupune că
ideea exprimată de emiţător
a ajuns nevătămată
la receptor.
Mijloacele sunt diferite şi, prin ele,
artistul este mare sau mic.
Dacă însă nu reuşeşte să comunice,
înseamnă că el nu există
ca fiinţă inteligentă.
Pretenţia de „artist neînţeles” este,
de aceea,
o minciună.
Omul social
Pentru că trăim în societate,
gândurile noastre
trebuie să ia o formă
transmisibilă.
Înţelepciunea cere detaşare
Căpătăm abilităţi
în contact cu lucrurile.
Ne descurcăm
în problemele vieţii.
Înţelepciunea însă o dobândim
numai după ce
ne distanţăm
de toate
acestea.
Dar nu ne putem detaşa de ele,
decât după ce am devenit experţi
în rezolvarea lor,
ceea ce presupune
că am aprofundat
domeniul în toate
detaliile lui.
Forme de exprimare
Artiştii caută
noi forme de exprimare.
Tinerii o fac chiar înainte
de a avea ceva de exprimat.
Originalitatea mai presus de orice
Cel mai nepotrivit
mijloc de a deveni original
este să-ţi doreşti acest lucru.
Iubire şi timiditate
Timiditatea
denotă o anumită
nobleţe sufletească.
Rareori,
poate că niciodată,
cei ce iubesc cu adevărat
îşi pot exprima iubirea.
Iubirea este nobleţea însăşi.
Poate de aceea
este greu de
exteriorizat.
Iubirea poetului
Poetul vorbeşte uşor
despre iubire
pentru că n-a cunoscut-o
cu adevărat.
Abuzul de sexualitate
Abuzul de sexualitate
în arta şi literatura zilelor noastre reflectă tendinţa de
reîntoarcere la natură.
Reîntoarcerea la natură?
Pentru oameni,
reîntoarcerea la natură
înseamnă reîntoarcerea
la animalitate.
Suntem oare conştienţi de asta?
Dacă da,
înseamnă să recunoaştem
că am parcurs
un drum greşit.
Când?
Visuri
Visul este al nostru.
Realitatea a tuturor.
Respectă visurile altora!
Conştiinţa conştiinţei
Suntem inconştienţi
dacă ne imaginăm că
avem conştiinţa
conştiinţei noastre.
Dacă am fi cu adevărat conştienţi,
ne-am construi altfel viitorul.
Dezvoltarea tehnologică
Acuzăm dezvoltarea tehnologică de
îndepărtarea omului de
filosofie şi religie.
Dar dezvoltarea tehnologică
a existat dintotdeauna.
Inventarea roţii, utilizarea focului
au fost chiar mai revoluţionare decât electronica sau
cucerirea cosmosului.
Înseamnă că omul primitiv
era mai filosof decât noi?
”Filo”, poate.
”Sofos”, mă îndoiesc.
Se pare că, în evoluţia noastră,
a existat un punct de optimalitate.
Dacă da, acela a fost momentul
în care s-a greşit.
Iată un paradox:
să fi făcut cea mai mare
greşeală posibilă
în momentul de vârf al
gândirii.
Poezia la oameni
Poezia nu poate fi despărţită de om. Oricât de pragmatici am fi, există în fiecare om şi un dram de poezie. Nu există deci om fără poezie, după cum, în mod firesc, nu poate exista poezie, în afara omului.
Asupra ultimei afirmaţii, oricât ar părea de straniu, au apărut unele îndoieli. Cercetări ştiinţifice serioase sunt pe cale de a pune în evidenţă existenţa unor forme de poezie chiar şi în lumea animalelor. La plante deja s-a demonstrat că există. Altfel nu s-ar explica existenţa florilor.
Ba, pornind de la afirmaţia că „la început a fost cuvântul” se pare că poezia este anterioara omului. Oricum, indiferent de origini, omul şi poezia îşi sunt imanente reciproc.
Portret în oglindă
Mă uit în oglindă şi văd portretul unui om ce cântă.
Nu mă recunosc pe mine. Eu nici nu cânt.
Stilul este al lui Picasso.
Nu recunosc nici melodia.
Mai am o speranţă: poate oglinda-i spartă.
Bine că nu era un Rubens?
Talentul şi fata
Am cunoscut o fată
foarte revoltată.
că lumea se lăsa înşelată
de talentul unei artiste
deja celebră.
Numita artistă nu putea fi talentată. E clar!
Doar fuseseră colege de bancă
în şcoala generală.
Aveau deci drepturi egale.
Noi şi Literatura
Vecinul meu de bloc, Andrei Barna,
a intrat în literatură.
Asta pentru că Andrei Bodiu
i-a pomenit numele într-o poezie.
Dacă acest text este poezie,
atunci se poate spune că
Andrei Barna a intrat în literatură
de două ori.
Dacă nu, nu!
Dacă da, însemnă că eu sunt poet.
Analele Literaturii Române
încă nu m-au înregistrat ca poet.
Nici măcar cele ale
Literaturii Universale.
Nimic nu-i perfect pe lumea asta!
Ce-i drept, nici eu n-am scris poezie,
dar asta se poate corecta.
Am făcut eu prostii şi mai mari.
Şi ce vină are Barna?
Deciziile
Deciziile sunt cu atât mai uşor de luat
cu cât pricepi mai puţin
complexitatea problemei.
Odihna
Un muncitor se poate odihni
citind o carte.
Un intelectual se poate odihni
efectuând o activitate manuală.
Spune-mi cum te odihneşti,
ca să-ţi spun cine eşti.
Asta în cazul în care
nu te odihneşti la serviciu.
Sabia
Este mai uşor să scoţi
sabia din teacă
decât s-o pui la loc.
Poate că am citit asta cândva,
în copilărie, dar ceea ce
redescoperi pare întotdeauna
mai înţelept.
Concentrare
Nu lăsa neplăcerile vieţii
să-ţi pună stăpânire
pe gânduri.
Păstrează-ţi gândirea
curată şi liberă.
Numai aşa o poţi dirija
către ceea ce merită
Stilul
Stilul nu este un adaos, o pălărie,
ci esenţa.
Gândirea
Gândirea noastră
este asemenea pământului
în care încolţesc ideile.
Ideile ne vin din
contactele cu semenii,
sau din cărţi.
Multe seminţe pier,
pentru că nu găsesc
pământul potrivit.
Reciproca nu este adevărată.
Receptivitate
Recepţionăm doar acele idei
care se grefează pe
cunoştinţele existente,
asemenea unui Lego.
Unele idei mai vechi,
sunt stimulate în acest mod.
Paradoxal,
pe primele le considerăm sugestii,
iar pe cele vechi
idei originale.
Viaţă
Sfârşitul vieţii
face parte din
viaţă.
Suflet
La sfârşitul unui concurs de alergare,
îţi ”tragi sufletul”.
Înseamnă că îl lăsaseşi
undeva, în urmă.
Fusese doar un exerciţiu.
La sfârşitul vieţii,
nu mai ai posibilitatea
să-ţi tragi sufletul.
L-ai pierdut cumva în timpul vieţii?
Curente artistice
În orice epocă există un
curent artistic dominant,
identificabil prin
forma de exprimare.
Fondul rămâne cel etern.
Iată de ce,
înregimentarea, fără discernământ,
într-un curent la modă
nu dobândeşte
valoare.
Iubirea
Dacă am şti
de ce iubim, poate,
n-am mai iubi.
Dragostea este oarbă
Se spune că
dragostea este oarbă.
Cred că noi suntem orbi.
Dragostea vede acolo unde
raţiunea noastră nu ajunge.
Prostia
Cu cât o prostie
este mai mare,
cu atât mai greu
poate fi combătută.
Poetica prostiei
Există poezie proastă.
N-am auzit să existe prostie poetică,
deşi unii încearcă.
Nobleţe
Mulţi aruncă nobleţea în derizoriu,
fără să-şi dea seama
că devin astfel
ignobili.
Curente artistice
Unele curente artistice
sunt ca moda;
se demodează şi
dispar fără urmă.
Altele inventează
noi posibilităţi
de exprimare.
Modernism, postmodernism etc.
nu sunt nici măcar curente,
ci doar perioade de căutări
din păcate,
sterile.
Cultura
Cultura (unei persoane, a unui popor)
se reflectă cel mai fidel
în capacitatea de exprimare
a noţiunilor complexe.
Infinit
Între infinitul mare şi infinitul mic,
ne aflăm noi,
o cantitate
infinitezimală.
Eroarea
În drumul nostru către oriunde,
erorile sunt inevitabile.
Succesul depinde de
cât de repede
le recunoaştem şi
le corectăm.
Ruşii
De ce sunt atât de mulţi ruşi răspândiţi prin lume?
Pentru că învaţă limba engleză după ureche, confundă „Moscow” cu „must go” şi pleacă.
Cum se face că au succes?
Fondatorul lor avea un nume predestinat: Dolgoruki, ceea ce înseamnă „mână lungă”.
Exemplul bun
Ne corectăm, uneori,
prin exemplul rău;
aproape niciodată,
prin cel bun.
Evoluţie
Nu poţi evolua
fără să te schimbi.
Începe cu lenjeria de corp.
Opozant
Dintre cele cinci degete ale mâinii, doar unul este opozant. Fără el, mâna n-ar mai fi mână, ci picior.
Ce-am fi devenit cu mai multe degete opozante?
Cu toate nu se putea, fiindcă ar fi fost tot picior, dar pentru mersul înapoi.
Modestia?
Modestia?
Să fim serioşi;
unde aţi văzut-o?
Orgoliul?
Fără el nu am fi existat.
Prezent
Ne aflăm între
”a fost” şi ”va fi”.
Ceea ce se află între ele
face diferenţa dintre
”ar putea deveni” şi
”ar fi putut deveni”.
Europenii
au început prin a fi
eretici
şi au ajuns
erotici.
Lauda inoportună
Am lăudat într-o zi pe cineva, pentru ceea ce am considerat eu că, într-adevăr, merita.
Omul era însă obişnuit cu linguşelile şi a considerat lauda mea o ofensă faţă de grandoarea lui.
Am înţeles atunci că fapta pentru care îl lăudasem fusese un accident în viaţa lui. Sau viaţa lui a fost un accident. Depinde din ce unghi priveşti.
Indiferent de unghi, gestul meu a fost o eroare, şi nici măcar nu pot să-mi cer scuze, fiindcă ar însemna să comit o nouă eroare.
Poezie
(precizare necesară)
A tunat, a fulgerat,
Jupiter s-a mâniat,
Chiar şi . . . a ţipat,
Dar nimic nu s-a'ntâmplat.
Aur?
Heraclit: ”Între aur şi paie, măgarul preferă paiele”.
Nimic nou sub soare.
Arivistul
Un arivist a încercat să urce în vârful piramidei, îndepărtându-i pe cei ce-i stăteau în cale şi uitând că ei construiseră piramida. A reuşit, doar că, îndepărtându-i pe cei mai valoroşi decât el, piramida a devenit atât de mică, încât a dispărut.
Progres
Pe când eram schior începător,
mă bucuram nespus
de fiece progres.
An după an,
în mod firesc,
am avansat.
Şi tot în mod firesc,
loc de progres
era tot mai puţin.
Eram nemulţumit, fireşte,
iar de cădeam,
era o tragedie.
Morala:
progresul poate dăuna
fericirii noastre.
Filosofare
Toată lumea filosofează;
instrumentele diferă.
Deosebire
Există o deosebire între
geniu şi stupiditate:
geniile au limite.
Veşnica reîntoarcere
Vechii grecii au intuit infinitul numai în privinţa timpului.
Spaţiul era, pentru ei, finit.
De aici ideea că, în infinitatea timpului, toate combinaţiile posibile ale atomilor, existenţi în număr finit, se vor repeta de un număr infinit de ori.
După mai bine de două mii de ani, Nietzsche a prins şi el ideea. I-a scăpat însă faptul că, între timp, ştiinţa progresase.
Contagiune
Numai bolile se transmit.
Sănătatea, nu.
Nici faptele bune
nu sunt molipsitoare.
Dacă ceva se ia
– şi nu e ruj de buze -
trebuie să dea de gândit.
Amorul
Uşor e să te-îndrăgosteşti.
Mai greu e să mărturiseşti.
În încurcătură
Inteligentul ştie cum
să iasă dintr-o încurcătură.
Deşteptul ştie cum
să nu intre în ea.
Oare de aceea se spune că românii
sunt inteligenţi?
Prietenii
Prietenii ne seamănă.
Doar i-am ales!
Atunci când îi blamezi,
ia seamă!
Te uită la căţelul
ce latră cu faţa la oglindă
de vrei să afli
impresia ce-o laşi.
Defectele virtuţii
”Fiecare are defectele
virtuţilor sale.” (George Sand)
Feriţi-vă de marii virtuoşi!
Muzica şi vorbirea
Muzica este limbajul sentimentelor.
Vorbirea este limbajul raţiunii.
Muzica programatică şi vorbirea poetică apropie sentimentele de raţiune, dar le îndepărtează de esenţe.
Dorinţa
Trebuie să ai grijă ce îţi doreşti.
S-ar putea întâmpla să se împlinească.
Riscurile roboticii
Din religia sumeriană, aflăm că zeii, plictisindu-se să muncească pentru satisfacerea nevoilor zilnice, s-au gândit să rezolve problema cumva.
Atunci, Enki a avut o idee genială: din argilă şi apă, a făcut o fiinţă menită să lucreze pentru ei. Robotică curată!
Astăzi, roboţii se cred zei.
Există un risc în orice!
Politeism
Având mai mulţi zei şi mai multe legende, unele contradictorii, anticii erau dispuşi să accepte existenţa mai multor posibilităţi. Erau astfel mai receptivi, aveau vederi mai largi.
Culte
Modernii au înlocuit
cultul antic al falusului
cu cel al tunului.
Ideogramele lor
sunt asemănătoare.
Ambele reprezintă puterea.
Deosebirea este de ordin etic:
primul era creator,
al doilea distructiv.
Libertate
Orice om e liber să gândească orice vrea, dar nu îi este permis să facă tot ce gândeşte, dacă faptele sale i-ar leza pe semenii săi.
Ce este atunci libertatea?
Balauri
În basme, balaurii au mai multe capete.
În viaţa reală au mai multe cozi.
Pământul e rotund
Deşi pământul e rotund,
oamenii fac dragoste
pe la colţuri.
Şi nu numai dragoste. . .
Conştiinţă
Aş vrea să-l cunosc pe americanul pacifist, care-şi abandonează locul de muncă şi renunţă la salariu, pentru că şi-a dat seama că produsele fabricii în care lucrează sunt folosite într-un război nedrept.
Arta
Pentru a transmite ceva, arta trebuie să se facă înţeleasă
Ce-ar fi un roman scris într-o limbă inexistentă, sau o piesă de teatru în care actorii, stau nemişcaţi pe scenă şi rostesc sunete neinteligibile?
Disertaţie
Uneori, în scrierile cele mai savante, autorul îşi încheie demonstraţia cu un proverb, menit să confirme justeţea demersului său logic.
Îi scapă faptul că, procedând astfel, dovedeşte că înţelepciunea populară cunoştea demult ceea ce el tocmai descoperise.
Speranţa
Comunismul i-a luat
bogatului bogăţia,
dar nu i-a putut lua
şi spiritul.
Săracului însă i-a luat totul:
speranţa.
Versuri
De la Voltaire ştim că ”Versurile bune sunt acelea pe care le înveţi fără să vrei”.
”Căţeluş cu părul creţ . . .” sunt primele pe care mi le amintesc. Pe ultimele le-am uitat.
Durerea
Durerea este doar
un semnal de alarmă.
Ea ne spune că ceva nu este în regulă
şi trebuie să luăm măsuri
urgente.
Fără ea am fi mai puţin informaţi.
Suferinţa indică o boală mai lungă.
Dacă e şi sufletească,
atunci e clar că ar fi trebuit
să ne tratăm mai demult.
Nu-i târziu niciodată.
Uter sensu
În stricto sensu vezi cam strâmt.
În lato sensu nu vezi mai lat,
ci mai confuz.
Studii
Există persoane fără studii,
cu studii medii şi
cu studii superioare.
Nu există persoane
cu studii inferioare.
Aşi! V-am păcălit. Există!
Ba chiar mai mult:
există persoane inferioare
cu studii superioare.
Scris şi citit
Când scrii,
te gândeşti la cel ce va citi.
Când citeşti,
nu te gândeşti la cel ce a scris,
ci de ce a scris.
Apreciere
Doar cei ce ne sunt superiori
ne pot aprecia.
Nu numai pentru că
au capacitatea necesară,
dar şi pentru că,
sunt singurii
dispuşi s-o facă.
Desigur, uneori,
nu totdeauna.
Forţa
Aţi remarcat că
persoanele puternicie au mişcări delicate?
Reciproca este şi ea
adevărată.
Cura de slăbire
Aţi auzit că
se poate slăbi
prin rugăciune
între două mese
abundente?
Scrieri filosofice
Filosofii relatează,
într-o manieră aridă,
ceea ce toată lumea
ştia dinainte.
Cultura generală
Într-o vacanţă la Eforie Sud, am constatat că majoritatea locuitorilor nu ştiau că localitatea lor s-a numit cândva ”Carmen Silva”.
Cei mai mulţi nu ştiau nici cine a fost Carmen Silva.
Ştiau însă că s-a numit ”Vasile Roaită”, deşi acesta nu fusese niciodată pe-acolo.
Eu uitasem.
Trecutul ca o umbră
Trecutul începe azi.
Cel ce va începe mâine
poate fi diferit,
fiindcă în el
intră şi azi.
Fii atent ce faci azi!
Trecutul
te va urmări
în viitor
ca o umbră.
Respect
Între două persoane
ce se respectă reciproc,
un gest drăguţ din partea unuia
este răsplătit cu un alt
gest drăguţ din partea celuilalt.
În lipsa respectului,
gestul primului
este privit de celălalt ca
o oportunitate
ce poate fi speculată
în avantajul propriu.
Oferta occidentală
Occidentalii şi-au schimbat oferta.
Dacă în trecut exportau religie,
acum oferă
”drepturile omului”.
Preoţii au generat războaie.
Nu ştim ce vor genera
homosexualii.
Inteligenţa dobândită
Prostia este mai evidentă
la cei bogaţi.
Săracii,
în lupta pentru existenţă,
capătă unele abilităţi.
Păcat că le trece
după ce se îmbogăţesc.
Limitele raţiunii
Matematica,
cea mai raţională dintre ştiinţe,
a inventat numerele
iraţionale.
N-a vrut, dar a reuşit astfel
să demonstreze că
raţiunea are limite.
Asocierea
Uneori,
de obicei după o îndelungată suferinţă, oamenii buni se unesc
în faţa unui
pericol major.
Cei răi, o fac
ori de câte ori
au ocazia.
(Iar dacă n-o au, o forţează.)
Şi comunicare dintre ei este diferită.
Primii au nevoie de
tratative îndelungate.
Ultimii se înţeleg
dintr-o privire.
Şes / munte
Oamenii de la şes, pentru că nu au pe ce să-şi proptească privirea, se ocupă cu ceea ce le oferă imediata vecinătate. Departe este, pentru cei mai mulţi, prea departe.
Muntele, pentru cei ce vieţuiesc la poalele lui, este, fie un obstacol de netrecut, fie o tentaţie, pentru cei mai curajoşi dintre ei. Potecile urcă sau coboară, în funcţie de direcţia de mers.
Şi oamenii, la fel.
Mântuire
Salvarea prin Nirvana este individuală.
Creştinismul a avansat ideea unei divinităţi binevoitoare. Bunătatea ar trebui deci să fie etica oricărui bun creştin. Problema e că nu poţi fi bun de unul singur. Mai trebuie să fie cineva asupra căruia să-ţi reverşi bunătatea. Deci, prin esenţa lui, Creştinismul propovăduieşte o salvare în colectiv.
Şi, dacă tot ne-am adunat, . . .
putem avea şi alte idei.
Doamne fereşte!
Şi uite că nu ne-a ferit.
Orient / Occident
Europa are nevoie de martiri.
Socrate şi Isus au fost primii.
Budha şi Confucius au murit de bătrâneţe.
Lucrurile simple
Nimeni nu-şi bate capul
cu lucrurile simple.
De aceea,
ele
rămân
neînţelese.
Calea de mijloc
Calea de mijloc
nu înseamnă
jumătate de măsură.
Şarpele
Simbol al vicleniei,
şarpele a căpătat
acest renume
nu pentru că
se târăşte,
ci pentru că
şerpuieşte.
Suspiciunea
Rareori, un om devine suspicios după ce a fost înşelat, şi – dacă o face – va fi numai faţă de înşelător.
În general, naivii rămân naivi.
Adevăratul suspicios este cel obişnuit să-i înşele pe alţii. Crezând că şi ceilalţi gândesc la fel, se întreabă permanent dacă nu este, la rândul său, înşelat.
Prietenul
Prieten este cel care, dacă îl lezezi cu ceva, se întreabă cu ce a greşit el faţă de tine şi este gata să-ţi ceară iertare.
Upanişade
Sensul cuvântului sanscrit este ”Vino şi stai lângă mine”. şi dacă tot şezi, hai să vorbim, că aşa le şade bine unor oameni dornici să-şi cultive intelectul.
Iluzii
Deseori,
credem ceea ce dorim.
Privesc clădirile înalte din oraşul meu,
le consider foarte înalte şi
mă mândresc cu ele.
Le fotografiez şi constat că
nu sunt nici pe departe
atât de înalte ca în
imaginaţia mea.
Scrierea
La început, omul gândea doar pentru el.
Când şi-a propus să comunice ceilalţi, a inventat vorbirea.
Cu timpul, vorbirea i-a influenţat gândirea. Subiect, predicat etc.
Scrierea i-a amplificat metoda de gândire: secvenţială, riguroasă. Nu-i uşor să parcurgi un text, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, uneori fraze şi paragrafe întregi pentru a afla ce-a vrut autorul să spună. Numai cei bine antrenaţi o pot face.
Acum, suntem victimele acestei metode.
Şi dacă alţii gândesc altfel?
Religie şi civilizaţie
Religia cere să fim buni unii cu ceilalţi.
Civilizaţia cere să ne respectăm unii pe ceilalţi.
Statul de drept
Orice sistem artificial
cu pretenţia de a fi perfect
este o utopie.
Statul de drept şi comunismul
sunt identice,
din acest
punct de vedere.
Ajun
Ajunul sărbătorilor
este mai important decât
sărbătoarea.
În timpul zilelor premergătoare,
omul se apropie de sacru
se gândeşte la el.
De îndată ce începe
să sărbătorească,
cel mai adesea
a uitat pentru ce
o face.
Accidente
Datele statistice arată că,
în Europa,
numărul maxim de
accidente a fost
în Portugalia,
iar cel minim
în Suedia.
E clar că
zăpada
face bine la circulaţie.
Greşelile copiilor
Copiii nu repetă
greşelile părinţilor.
Fac altele,
potrivit educaţiei
primite
de la părinţi.
Indiscreţie
Dacă Dumnezeu
a tras o perdea între el şi noi,
pentru a se ascunde de
privirile noastre indiscrete,
ar trebui
să-i respectăm dorinţa.
Ateism
Primii creştini
erau consideraţi
atei,
pentru că
nu respectau
ritualurile timpului.
Ghicitoare
Izmănuţă-ntr-un picior
Ghici . . .
Sau, mai bine lasă.
Metoda experimentală
Scrie în Biblie:
<<Dumnezeu a zis „Să fie lumină”. Şi a fost lumină.
Dumnezeu a văzut că lumina este bună; şi Dumnezeu a . . .>>
Şi textul continuă în acelaşi stil.
De unde se vede că
metoda experimentală este
de la Dumnezeu.
El a verificat ce fiecare dată că
ceea ce făcuse era bine.
Proiectul
Asupra realizărilor lui Dumnezeu din primele zile, suntem asiguraţi că a verificat de fiecare dată ceea ce a făcut şi, numai după ce a constatat că este bine, a mers mai departe. (Vezi primul capitol din Geneza.)
Nu ni se spune însă nimic despre activitatea sa ulterioară. A fost Dumnezeu la fel de mulţumit şi după ce i-a făcut pe Adam şi Eva? Nu ştim! Ştim însă că a continuat, ceea ce mă îngrijorează.
Şi se mai vede de aici că el nu avea un proiect de anvergură, ci a mers din aproape în aproape. Rezultă că, probabil, El încă mai lucrează la opera sa. De-o fi mulţumit sau nu, iarăşi nu ştim.
Îndrumar pentru poeţi modernişti
Nu încercaţi în limba maternă; este mult prea greu chiar şi pentru un creier normal.
Folosiţi o limbă necunoscută, din care luaţi cuvinte la întâmplare, pe care le aşezaţi in pagină mai mult pe verticală decât pe orizontală. Toţi criticii literari se vor minuna de ineditul asociaţiilor de cuvinte realizate şi vă vor lăuda talentul. Nu vă aşteptaţi la aprecieri din partea persoanelor normale; oricum, ei nu vă vor băga în seamă.
Variantă: amestecaţi cuvinte din limbi diferite. Numărul snobilor ce vor aprecia „erudiţia” dumnevoastră se va reduce simţitor, aşa că veţi face parte din elita elitelor, imposibil de criticat, pentru că lipseşte subiectul.
Dacă vă închipuiţi că glumesc, vă înşelaţi amarnic. Cunosc pe cineva, care a mers chiar mai departe. A scris o cărţulie, în al cărei titlu erau invocaţi doi filosofi, fără ca el să fi citit vreodată ceva din operele lor. Nu are nici cea mai vagă idee despre ideile celor doi. Obrăznicia autorului, un impostor simplu, m-a surprins mai puţin decât comportarea celor ce, la lansare, îi elogiau lucrarea. Pe aceştia îi consideram dacă nu tocmai normali, măcar acceptabili. Ei bine, mi-a trecut.
Noi
Doar când spun „NOI”
mă simt cu adevărat mândru.
Colţuri
În cele ce urmează, am să turui şi eu câteva cuvinte, în speranţa că vorbele mele vor căpăta ceva colţuri. Asta cu colţurile nu-mi aparţine; am împrumutat-o de la cineva. Nu-l deconspir, fiindcă – în viaţă fiind – nu ştiu dacă acceptă sau nu asocierea numelui său cu al meu. Oricum, cei care îl cunosc îl vor recunoaşte; cei care nu-l recunosc au astfel posibilitatea să-l cunoască. Vă asigur că e mai puţin colţuros decât mine. Aş zice că-i chiar rotunjor. Vorbele lui, în schimb, mi-au dat de gândit.
În general, oamenii îşi propun să vorbească rotund, deşi le scapă din vedere că, abia atunci când reuşesc, devin banali. Ajung la ceva de genul „Iubirea e un lucru foarte mare” şi li se pare că tocmai au inventat paradigma secolului, dacă nu a mileniului, fiindcă nu-şi amintesc de Guţă Popândău. Iată de ce vorbele e bine să aibă şi colţuri. Asta atrage atenţia. Bineînţeles, cu condiţia să nu rănească. Îmi amintesc acum o glumă de-a lui Amza Pelea, cred. Vă imaginaţi un dialog între unchi şi nepot, primul explicându-i celui de al doilea de ce face trenul ţac-ţac. Metoda folosită era cea a eliminării.
- Păi, dragă nepoate, să ne gândim. Din ce se compune trenul? Dintr-o locomotivă şi ceva vagoane. Cu locomotiva n-avem noi treabă. Ea doar trage vagoanele. Vagoanele sunt identice. Ce se întâmplă într-unul se-ntâmplă cu toate celelalte. Aplicăm deci metoda eliminării, şi ne concentrăm asupra vagonului nostru. Aceste din ce se compune?
- ?
- Dintr-o cutie, asta în care stăm noi, şi mai multe roţi. Cutia nu poate să facă ţac-ţac. Însemnă că la roţi e ceva. Ce-ţi sugerează ţie o roată?
- Un cerc.
- Excelent. Vezi că ai început să înţelegi? Ce-ai învăţat tu la şcoală despre cerc? Ştii vreo formulă?
- Sigur! Ceva cu doipier, pierpătrat, chestii de genul ăsta.
- Păi, să le luăm pe rând. Ce este pi?
- O constantă.
- Bun. O constantă nu poate să facă ţac-ţac. Er este raza, dacă nu mă înşel. Nici ea nu face ţac-ţac. Pătratul. Ei, ăsta e! Când se învârte roata, pătratul din ea face ţac-ţac.
În concluzie, dragi confraţi, lăsaţi cercul şi ocupaţi-vă de pătrat. E mult mai potrivit şi cu epoca şi cu … mai bine nu vă spun, fiindcă oricum ştiţi şi nimănui nu-i place să i se spună ceea ce ştie el mai bine decât alţii.
Asta nu are nici o legătură cu expresia „cap pătrat”, care – se ştie foarte bine – poate fi cub, fireşte, cu condiţia să fie privit în perspectivă.
Şi mai am un argument: nişte vorbe perfect rotunde ar semăna cu un desen realizat cu rigla şi compasul. Dacă respectă şi ceva reguli, atunci devine desen tehnic şi acesta e mai greu de înţeles. În artă, liniile trebuie să fie puţin strâmbe. Nu prea tare, fiindcă devine artă modernă, elogiată de snobi şi dezavuată de toţi ceilalţi.
Proverbe
„Aveti-va ca fratii,
sa nu va . . . altii”.
La o evaluare statistica, exista o corespondenta directa intre afinitatea fata de limbajul proverbului si masura in care este luat in seama.
Exceptia
„Exceptia intareste regula”,
pentru ca ii precizeaza
domeniul de valabilitate.