Atena, 2014
Desenul de pe coperta 4 de Carmen Chiperea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţ ionale a României:
ISBN 978-973-0-06480-3
După ce am scris „Singur printre americani”, mi s-a sugerat să scriu „Aproape singur printre români”. (Fără glumă)
Upanişade
Vino să stai lângă mine, să discutăm, să upani-şedem.
Gusturile sunt diferite; numai bunul gust este comun.
Deşi uneori sunt acuzat că filozofez, eu cred că mai mult bat câmpii, dar - recunosc - îmi place.
Simbolul cifrei 2 derivă din răspunsul la cea mai simplă întrebare:
1 + 1 = ?
În consecinţ ă, de ce să ne mai punem atâtea întrebări, dacă răspunsul la cea mai simplă întrebare rămâne tot o întrebare?
Prima creaţ ie a omului a fost minciuna.
Oamenii simpli se înţ eleg fără să-şi vorbească, dar, pe măsură ce se instruiesc, vorbesc fără să se înţ eleagă.
Nu e chiar atât de dificil de intuit viitorul: încearcă să-ţ i imaginezi ce poate fi mai rău. Dacă nu se va întâmpla exact aşa, înseamnă că nu ai avut destulă imaginaţ ie.
„Pe stâncile cele mai înalte ajung numai vulturii şi reptilele”, a zis Montesquieu. Venind însă din direcţ ii diferite, adaug eu.
M-am lăsat de fumat şi sunt bucuros pentru asta. Dacă n-aş fi fumat niciodată nu aş fi cunoscut această bucurie.
Democraţ ia e ca un ciocan: în timp ce în mâna unui profesionist poate realiza lucruri minunate, prost mânuit poţ i să-ţ i dai peste degete.
Discuţ ia în contradictoriu este privilegiul oamenilor care gândesc.
Vedem libertatea precum dorinţ a copiilor de a chiuli de la şcoală.
ăoseaua Viilor din Bucureşti se numeşte aşa, pentru că cei ce locuiesc acolo sunt încă vii, spre deosebire de cei din Cimitirul Belu, unde se termină strada.
Expresia „adevărul este la mijloc” este ridicolă; între adevărat şi fals nu se poate face media.
Filozofează doar pentru tine!
Înainte de a fi democraţ i, ar trebui să fim cinstiţ i.
Teoria declanşează dialogul; experienţ a, niciodată.
Încercăm să înţ elegem natura prin gândirea noastră raţ ională; dar natura nu e raţ ională, sau - dacă e - are altă logică.
Viaţ a se manifestă prin relaţ iile dintre componentele organismului, deci prin ceea ce nu este vizibil. Vizibilul este guvernat de invizibilul funcţ iilor.
Spunem despre cineva că e o mare nulitate - adică un zero - ca şi cum un zero ar putea fi mai mare sau mai mic.
Iubeşti atunci când suferi pentru persoana iubită.
Oamenii sunt egali în fata legii; nu şi în spatele ei.
La bătrâneţ e, viaţ a e nostimă . . . dacă ai simţ ul umorului.
Dacă vrei să fii statuie, ai grijă să te afli într-o relaţ ie amiabilă cu păsările cerului.
Sfatul unui stoic: spune-mi ce-ţ i doreşti, şi-ţ i voi arăta inutilitatea dorinţ ei tale.
Există doar filosofi; filosofia este o noţ iune abstractă, o dorinţ ă.
Lumea merge înainte, deşi nu ştie încotro.
Se spune că nu există păcat fără păcătoşi. Fals! Ideea păcatului biblic a precedat fapta.
Paradox nu este un alt sortiment de ortodox.
Balanţ a, ca simbol al justiţ iei, a fost înlocuită în România cu cobiliţ a.
Din situaţ ia politică internaţ ională actuală se vede clar că proştii altora sunt mai deştepţ i decât proştii noştri.
„Libertatea nu poate fi înţ eleasă de către cel care se naşte liber” - spune o veche zicală. De ce vor să dea lecţ ii de libertate cei ce pretind că sunt liberi?
„Toate rapoartele simple generează armonii muzicale” (Pitagora). Oare de ce nu realizăm că în viaţ ă e la fel?
Savoarea unei anecdote constă nu numai în poantă, ci şi cui i-o spui.
Căderea părului ar putea fi evitată cu o simplă bandă de leucoplast. Este modul în care economiştii români încearcă să salveze economia naţ ională.
Toate civilizaţ iile au fost create de către barbari.
Visul politicianului: să schimbe ceea ce ceea ce nu înţ elege.
În lumea animalelor, femela este şeful; ea selectează masculul. Doar oamenii vor să schimbe o lege naturală, evident, fără succes.
O secretară păstrează secretul secreţ iilor interne.
O simplă schimbare a unghiului de iluminare poate face obiectele de nerecunoscut. De aceea, pe oameni îi recunoşti numai dacă au lumină proprie.
Aud tot mai des expresia „ştiinţ a literaturii”, deşi oamenii de litere se autodefinesc prin eliminarea oricărei ştiinţ e din câmpul lor de activitate.
Democraţ ia perfectă este dictatura nulităţ ilor.
În robie, poţ i găsi o cale de salvare; în libertate n-ai nici o şansă.
În lupta dintre doi uriaşi tâmpiţ i, cel mai bine se descurcă un pitic deştept.
Spre deosebire de munţ ii înalţ i, care separă, râurile unesc locuitorii de pe cele două maluri, fiind un loc de muncă comun.
Transformarea lor in graniţ e dintre ţ ări dovedeşte stupiditatea actelor politice.
Pentru a fi recunoscută, religia trebuie să răspundă problemelor existenţ iale ale oamenilor simpli.
Cum se explică involuţ ia Creştinismului şi ascensiunea Islamismului?
Cuvântul „amator” vine din latină (amator, amatoris) şi înseamnă „cel care iubeşte”. Un amator este deci o persoană care iubeşte domeniul pasiunii sale, spre deosebire de profesionist, care se foloseşte de el, pentru a se întreţ ine.
Dezamăgirile vin după ce visul se împlineşte şi constatăm că a fost greşit.
Metafizica = limbajul corigenţ ilor la fizică.
Suntem obiectivi în faţ a unui obiect necunoscut, dar devenim subiectivi pe măsură ce începem să-l cunoaştem, deoarece judecăm prin prisma cunoştinţ elor dobândite, întotdeauna parţ iale.
Originea monoteismului
Omul primitiv putea vedea idoli în orice copac. În deşert, numărul idolilor potenţ iali s-a redus dramatic.
Ideea unei vieţ i „de dincolo” diminuează preocuparea pentru natura „de aici”, deoarece ea nu poate fi luată „dincolo”.
Iubim lucrurile inutile.
Domeniul filosofiei este cel al întrebărilor fără răspuns cert. De aici şi veşnicia ei.
E uşor să-i citezi pe filosofi. Mai greu e să le devii discipol.
Spre deosebire de ştiinţ ă, care îşi propune să dea răspunsuri, literatura ne face pe noi să ne punem întrebări.
Degeaba te compari cu un om deştept, dacă el nu se compară cu tine.
S-a constatat că substanţ ele placebo sunt mai eficiente la femei decât la bărbaţ i. Ce dovedeşte asta?
Explicăm apariţ ia unor civilizaţ ii străvechi ca, fiind rezultatul sintezei unor curente, în vecinătatea cărora s-au aflat, dar deplângem soarta României, care nu s-a putut dezvolta tocmai din cauza vecinătăţ ilor.
Mâncăm pâine sau mămăligă; niciodată pâine cu mămăligă. Dar mâncăm pâine cu pilaf, deşi grâul şi orezul sunt din aceeaşi familie.
Cred că ideea cu reîncarnarea aparţ ine celor ce şi-au ratat viaţ a şi speră într-o a doua şansă.
Ce faci din inimă merge la inimi.
Ce faci cu sufletul atinge suflete.
Ce faci cu mintea pătrunde în alte minţ i, dacă nu te minţ i singur.
Înţ elepciunea nu se învaţ ă. Dragostea pentru ea poate fi însă indusă.
Ars politica - pentru cei ce vor să ştie de ce ne-am ars.
Daca ne tragem din maimuţ e, inteligenţ a noastră nu ne-a fost de mare folos.
„ăi gândacii de bucătărie vor să devină gândaci de salon.”
Aşa cred oamenii, şi ajung să moară de foame. Gândacii procedează invers.
Poate fi considerat sănătos un om perfect adaptat unei societăţ i bolnave?
Heraclit: „Între aur şi paie, măgarul preferă paiele”. Mie mi se pare normal. Oare de ce noi, oamenii, credem că suntem mai deştepţ i?
Deşi prezent, prin absenţ a prezenţ ei lui de spirit, mai bine ar fi fost absent.
Vechiul O.K. pare să fie înlocuit cu „Oh, Gay”.
Întrebaţ i bărbaţ ii de 50-60 de ani cum stau cu sexul şi veţ i afla totul despre caracterul lor.
În latină, „pacalis” este adjectiv şi înseamnă „de pace”. Aşa erau numiţ i „solii de pace”. De aici şi românescul „a păcăli”.
Râsnovul (localitate din vecinătatea Braşovului) a fost un sat cochet cu oameni harnici; acum este un orăşel departe de a mai fi cochet si cu oameni harnici.
Grecii au inventat democraţ ia europeană, după ce şi-au însuşit-o, europenii au inventat comunismul oriental.
„Greşeala naşterii se plăteşte cu viaţ a”. (Unii o fac, alţ ii o plătesc.)
Unii cred că arta (arta lor) este asemenea religiei: în ea trebuie să crezi, nu să-ţ i placă.
Julio Iglesias a trecut neobservat de către membrii juriului de la Cerbul de aur.
Eu nu ştiu de ce ne mirăm.
Se spune la moartea unora că au dus adevărul cu ei în mormânt, deşi, în viaţ ă, au fost nişte mincinoşi.
Sau poate că tocmai de aceea.
Tratatele de pace sunt acceptate, dacă lasă deschise toate căile, care permit războiului să renască.
Tiparul a apărut într-un moment de declin al religiei catolice şi a facilitat răspândirea Protestantismului.
Astăzi a apărut Internetul, într-un moment de declin al culturii.
La ce trebuie să ne aşteptăm?
Viitorul depinde de tine. Nu pierde timpul; du-te la culcare.
Prietenii vin şi pleacă; doar duşmanii se adună.
Dintre reperele clasice (omul, cosmosul, divinitatea), moderniştii au eliminat divinitatea, post-moderniştii au eliminat cosmosul şi a rămas omul singur.
Un gând nu poate fi alungat decât de către un alt gând.
Există în orice târg românesc un ăanţ Élysées.
Culmea intuiţ iei: să emiţ i idei care nici nu ţ i-au trecut prin minte.
Presa e liberă, în ansamblu; în particular, fiecare publicaţ ie este dependentă de conducerea ei.
Mai mult ca perfectul există doar în gramatică, semn că şi gramatica este utopică.
Rigoarea de a fi tu însuţ i. . . grea povară!
Satana = Lucifer (purtătorul de lumină)
Orice idee - oricât de tâmpită - poate fi răspândită, dacă propovăduitorii ei sunt suficient de bine organizaţ i.
De la o anumita vârstă, profesioniştii din ştiinţ ele exacte devin mai mult sau mai puţ in filosofi. Reciproca nu este valabilă.
Vorbim despre puritate, atunci când prezenţ a ei este neaşteptată, asemenea florii de lotus.
Primii creştini au fost şi ultimii. După ce politicienii i-au cumpărat, religia a devenit doar un mijloc de manipulare.
Post-modernismul în artă: suprem rafinament al prostului gust.
Se pare că fumul de ţ igară este mai eficient decât cel de tămâie.
Câinele este cel mai bun prieten al omului, fiindcă ne muşcă doar de picior.
Din datele statistice oficiale: 77% dintre românii care au devenit patroni în perioada 2003-2005 au fost lucrători cu braţ ele.
Doar curiozitatea este cea care îl face pe om să rişte răul, în căutarea mai binelui.
Thomas Morus îşi pierduse deja capul, din moment ce a scris „Utopia”. Decapitarea lui de către Henric al VIII-lea a fost doar o răzbunare inutilă.
În viaţ ă reuşesc cei care au idei puţ ine, dar fixe. Cei inteligenţ i, pot fi sclipitori, dar, în cele din urmă, pierd în faţ a primilor, pentru că îşi risipesc energia cu alte idei.
E curios că orice păgubit ar vrea să fie des-păgubit.
Aşa cum pe pachetele de ţ igări scrie „Fumatul dăunează grav sănătăţ ii”, pe ecranele televizoarelor ar trebui să scrie „Nu credeţ i tot ce se spune”.
Nimic mai grav pentru o profesiune decât instituţ ionalizarea ei. Birocraţ ia şi organizarea impostorilor în grupuri de influenţ ă o vor distruge iremediabil.
Modul condiţ ional este un moft. În limba greacă lipseşte. El denotă o ezitare. Spui „aş vrea” şi nu „vreau”. Hotărăşte-te: vrei sau nu vrei?
Diavolul (dezastrele) apropie oamenii unii de alţ ii, în timp ce Dumnezeu (starea de bine) îi învrăjbeşte.
Sentimentele pe care le numim umane nu sunt deloc caracteristice oamenilor; le găsim în totalitate şi cu mult mai curate la unele animale. Ce au oamenii în plus sunt sentimente cu care nu ne mândrim: viclenia, ipocrizia şi multe altele.
Femeilor le place să li se spună vorbe frumoase, chiar dacă ştiu bine că ele nu sunt în totalitate adevărate. Se învaţ ă astfel cu minciuna. ăi dacă o acceptă venind de la alţ ii, de ce nu ar practica-o şi ele însele?
Am crede că popoarele care au făcut istorie şi au creat o civilizaţ ie, sunt mai înţ elepte. Privindu-le astăzi, constatăm că, dimpotrivă, cu cât au fost mai sus, cu atât mai jos au coborât iar urmaşii sunt epigoni fără cultură.
Misogin - de ce numai bărbaţ ii pot avea asemenea sentimente?
Se spune „Cum îţ i vei aşterne, aşa vei dormi”; niciodată „Cum ţ i se aşterne, aşa vei dormi”.
E bine că nu trebuie să alegem între „surd” şi „absurd”.
Invidia este atât de comună, încât putem s-o considerăm naturală şi, deci, inutil s-o condamnăm. O soluţ ie ar fi să ne auto-invidiem. Încă nu ştiu cum am putea s-o facem, dar e de încercat.
Fosta Piaţ ă „I.V.Stalin” s-a numit pentru scurt timp „Adolf Hitler”. Pare-mi-se că, înainte, s-a numit „Jianu”. Tot un haiduc!
Ignorantul nu ştie; prostul ştie, dar înţ elege greşit.
Platon - dovada ineficienţ ei înţ elepciunii în politică.
Cei mai mulţ i incapabili sunt capabili de orice.
Punga cu bani mai există doar în poveşti. La modă este pungăşia.
Dumnezeu este ateu.
Orgoliu depinde de glande, nu de creier.
Când metafizica nu respectă fizica, nu mai e nimic de făcut.
Dacă mediocritatea este o virtute, atunci avem explicaţ ia pentru dificultatea luptei politice.
Femeile sunt ca florile: cu cât sunt mai parfumate, cu atât se vestejesc mai repede.
Adevărul gol-goluţ ?
Îl îmbrăcăm înainte să-l arătam în public.
Sculptorii - oameni ai pietrei şlefuite.
Reverie = lene snoabă.
Sunt periculoşi cei ce - asemenea stâncilor submarine - nu se ridică la suprafaţ ă.
„Dacă tăceai, filosof rămâneai”.
De aceea bufniţ a este considerată un simbol al înţ elepciunii: doarme toată ziua.
Am primit viaţ a fără instrucţ iuni de folosire.
Mergem pe ipotenuză, să ne verificăm ipotezele.
Zero? Poate fi rezultatul adunării unor valori foarte mari, dar opuse.
Nu aflăm mare lucru despre mare, privindu-i doar valurile.
Iadul poate fi Raiul îmbunătăţ it de mâna omului.
Pentru a fi eficienţ i, numărul escrocilor ar trebui să fie mai mic decât cel al credulilor.
În realitate e invers.
Iată un viciu al democraţ iei!
Uneori, neputinţ a e luată drept virtute.
Planeta Venus este un infern; văzută însă de departe, a devenit simbol al frumuseţ ii.
Se mai întâmplă!
Eram, bineînţ eles mândru că X mă admira. Într-o vreme, devenise umbra mea. Mai târziu însă a început să se lamenteze că-i iau lumina.
Trăsnetul loveşte copacii înalţ i şi izolaţ i.
Dacă unii îşi schimbă patria, de vină sunt frontierele.
Dacă aş şti data morţ ii mele, aş muri mai devreme, din cauza stresului.
Nici diamantul nu străluceşte în întuneric.
E prea sărac cu duhul să aibă duşmani.
Refuzul instinctelor naturale nu ar trebui considerat o virtute.
Dacă stai în apropierea unui colos, s-ar putea să te strivească în căderea lui.
Răşina, izvorâtă din rana bradului, miroase frumos; firele de iarbă cosită miros frumos. De ce animalele moarte miros urât? Sau, poate, suntem noi subiectivi în aprecierea mirosurilor.
Unii apreciază comunismul precum canarul colivia, care îl apără de pisici. Altfel stăteau lucrurile, dacă ştia să zboare.
Există prostii pe care numai cei foarte deştepţ i le pot comite.
Stabilind că viaţ a a apărut întâmplător pe pământ, demonstrăm că ea nu are nici un rost.
Nu cred că Dumnezeu verifică prezenţ a la biserică.
Celor ce nu le pare rău de cei pe care îi lovesc în ascensiune, n-o să le pară rău nici de cei pe care îi vor lovi în căderea lor.
ăi cârpa pusă la uscat crede că se bate cu vântul.
Dumnezeu e tot ceea ce depăşeşte înţ elegerea noastră, dar pentru asta n-ar trebui să-i punem în sarcină chiar tot ceea ce nu înţ elegem.
Corpurile care absorb lumina sunt mai puţ in vizibile decât cele care o reflectă.
Cultura este tot un fel de lumină.
Nu focul arde, ci cărbunele.
Iubim doar animalele care nu sunt comestibile.
Ne iubim mai mult aproapele, dacă păstrează distanţ a.
E slab, fiindcă îi este lene să fie puternic.
Menirea oricărei ideologii: să dea crimei o motivaţ ie nobilă.
Să visăm! Din vise se naşte progresul. Vise măreţ e, viitor luminos.
Aşadar, să mergem la culcare, căci somnul este condiţ ia viselor.
Idealul partidelor ecologiste: un scaun electric ergonomic.
Unii luminează, alţ ii strălucesc. Cei mai mulţ i se mulţ umesc să sclipească în conversaţ ii uşoare.
Orice revoluţ ie adevărată este precedată de o mare utopie.
Îmi cereţ i mie să înving răul, adică Diavolul, când Dumnezeu a obţ inut doar un meci nul.
Te poţ i sprijini pe aer, dar îţ i trebuie aripi.
Culmea iubirii de sine: să-ţ i spui singur: „Încântat de cunoştinţ ă”.
Unele epave se scufundă cu pânzele sus.
Dacă am fi cu adevărat credincioşi, am muri cu mai multă tragere de inima, pentru a ajunge în Rai.
Galopul măgarului stârneşte râsul.
În somnul cel de veci există vise?
Dacă ajungem în Rai, devenim consăteni cu Dumnezeu?
Privim Universul ca pe o moşie, în care Dumnezeu este castelan, iar noi cerşetori la poartă.
Ce frumos zboară vulturul, în căutarea unui stârv . . .
O eroare repetată sistematic nu mai este o eroare, ci o lege naturală, care ar trebui tratată ca atare. Mentalitatea noastră era greşită.
Poate că haosul este ordonat, dar neînţ eles.
Să vezi prin bezna neştiinţ ei tale! Ar fi ceva!
Dacă în somnul de veci se poate visa, ar fi păcat să trezim morţ ii.
Afrodita s-a născut din spuma mării. E firesc ca frumseţ ea să fie trecătoare şi superficială.
ăi cioburile sclipesc, dacă sunt luminate corespunzător.
Coarnele menţ in mai bine coroana pe cap.
Când eşti călcat în picioare, afli mai bine valoarea celuilalt.
Datorăm totul şarpelui. Fără el, Eva ar umbla şi azi desculţ ă prin Rai.
Un munte pare cu atât mai mare cu cât are prăpăstii mai adânci.
Îmi păstrez opinia agreabilă despre mine, dacă mă uit în oglindă fără ochelari.
Pentru credincioşi, Dumnezeu este o instituţ ie prestatoare de servicii caritabile.
Folosim uneori expresia „sincer vorbind”. Rar!
Suntem precum râurile: mereu schimbători şi totuşi aceiaşi.
Viaţ ă înseamnă poftă de mâncare. La propriu şi la figurat.
Când viaţ a stă pe loc, anii fug.
Totul curge. De ce ne miră că am ajuns scursori?
Istorie: erorile omenirii înşirate ca rufele puse la uscat.
Cel care urăşte are nevoie de oameni ca materie primă.
Nu vă miraţ i că nu e primul după ordinea stabilită de noi. El are ordinea lui.
Onorabil este cel căruia i se cuvin onoruri. Onoarea e facultativă.
E genial; străluceşte fără lumină.
„La început a fost cuvântul!. Suntem victimele cuvintelor.
Dacă ajuţ i pe cineva care are un necaz îşi va aduce aminte de tine numai când va mai avea din nou un necaz.
Numărul zero a fost inventat de către matematicieni din necesităţ i algebrice, abia în secolul 18. Până atunci, oamenii considerau că nimicul nu merită să fie reprezentat de un număr.
Se schimbă lumea!
Capul este locul unde se află gura, cel mai important organ al omului.
Trec repede zilele; orele trec mai greu
Eram sănătoşi; idealul comunist a fost să devenim sănă-cubici; să ocupăm mai puţ in spaţ iu şi locuinţ ele să fie mai mici.
În greacă, Thanasos însemnă moarte, deces, de la zeul cu acelaşi nume. Atenţ ie însă la accent, pentru că se scrie ???at??, deci cu prima literă mai aproape de ‚s' decât de 't' şi nu trebuie confundat cu „sănătós”.
Să mori sănătos!
Suntem invidioşi pe balauri, fiindcă au mai multe capete, dar nu ca sa gândească cu ele, ci să mănânce.
Legendele europene au final trist. Tema principală este iubirea, dar ea se sfârşeşte prost.
În cele asiatice şi chiar în basmele româneşti, eroul principal se căsătoreşte cu o fată frumoasă şi trăiesc amândoi fericiţ i până la adânci bătrâneţ i.
Care sunt mai instructive?
Tot ce apare spontan, dispare spontan.
Un contestatar prin vocaţ ie va fi de stânga într-un regim de dreapta şi reciproc.
Spun exegeţ ii că Napoleon a făcut pipi în pat când era mic, deşi nu pentru asta este celebru.
Copiii nu repeta greşelile părinţ ilor lor; fac altele, originale, dar la nivelul educaţ iei primite de la părinţ i.
Frumuseţ ea este superficială;
urâţ enia nu.
Nu putem aprecia talentul unui viitor scriitor după modul în care caligrafiază în cursul primar.
Întreprinzător este cel care vede o poartă, acolo unde lumea vede un zid.
Modestie
Dacă toate calităţ ile şi defectele mele sunt puse pe talerele unei balanţ e, calităţ ile urcă foarte sus.
Asemănări şi diferenţ e:
- în Africa centrală, ceea ce nu poţ i să faci pe căi legale, realizezi uşor cu un mic bacşiş;
- în România e la fel, dar cu un „comision” uriaş.
Evoluţ ia diferită a celor două Americi are drept cauză faptul că yankeii erau oameni independenţ i, în timp ce spaniolii erau slujbaşi la stat.
„Sluj” vine de la „slujbaş”, sau invers?
Cinci dintre cei opt lideri ai masacrelor din Cambodgia din 1975 erau francofoni, îşi făcuseră studiile în anii '50 în Franţ a şi ascultaseră din gura lui Sartre teoria "violenţ ei necesare.”
Preferăm să împrumutăm altora urâţ enia noastră decât să imitam frumuseţ ea lor.
Cică Napoleon ar fi spus că proştii vorbesc despre trecut, înţ elepţ ii despre prezent şi nebunii despre viitor. A vrut să spună prin asta că el este orice în afară de nebun?
Un profet nu este un vizionar, ci un om al prezentului.
Faţ ă de înţ elepţ ii timpului său, el are capacitatea de a comunica cu oamenii.
O ţ ară cu adevărat democrată ar fi deja în stare de faliment.
Prietenii ţ i-i alegi, deci îţ i seamănă. Cel ce şi-i blamează este aidoma câinelui, care latră în faţ a oglinzii.
Homo Sapiens a apărut acum 500.000 ani, dar a dispărut.
Dacă v-am greşit cu ceva, cer să fiu ars, dar numai după moarte.
Nivelul de dezvoltare a unei ţ ări este dat de modul în care oamenii ştiu să coopereze.
Amândoi am greşit, dar eu pot să-mi acord circumstanţ e atenuante.
O neplăcere este un fleac, dacă se întâmplă unor necunoscuţ i, o tragedie dacă ne afectează pe noi şi ceva ce era de aşteptat să i se întâmple unei persoane apropiate.
Natura nu este perfectă, dar este consecventă propriilor ei erori.
Cunosc pe cineva, care a urcat uimitor toate treptele sociale, rămânând la fel de ignorat pe oricare dintre ele.
Americanii, pentru că sunt un popor liber, nu-şi permit să vorbească despre lucruri nepermise, de teamă să nu-şi piardă libertatea. Noi nu!
Încercările unor ţ ări dezvoltate de a stăvili terorismul este asemenea celor ce ar vrea să-şi crească rezistenţ a la alcool în loc sa bea mai puţ in.
Nimic nu e mai teribil ca norocul altuia.
Un savant ştie totul; un şmecher îi „ştie” pe toţ i.
„Apprehend” înseamnă „a înţ elege”, dar şi „a te teme de ceva”.
Chiar trebuie să ne temem de ceea ce înţ elegem?
Chiar şi într-un război există lucruri mai importante decât războiul.
Nu e mare diferenţ ă între „voinţ a de viaţ ă” a lui Schopenhauer şi „elanul vital” al lui Bergson. Mai mare e diferenţ a dintre viaţ ă şi ce cred ei despre ea.
Entuziasm - en-theon-siasmos - starea în care zeul sălăşluieşte în tine.
În lipsa soţ ului/soţ iei, e bun şi un câine de companie. În toate cazurile e bine să ai o lesă corespunzătoare.
Sfaturi practice:
- la intrarea într-un restaurant, au prioritate cei ce ies;
- la intrarea în toaleta aceluiaşi restaurant, au prioritate cei ce vor să intre.
La promenadă:
multe perechi merg împreună şi vorbesc separat (la telefoane mobile).
Am auzit că, în limba turcă, trezoreria statului se numeşte „hazna”.
Dacă Dumnezeu ar şti să râdă, ar fi cu mult mai convingător.
În public, e bine să vorbeşti despre vreme; niciodată despre vremuri.
Mă rog de Sfânta Caterina să mă ocrotească.
(Ea este protectoarea proştilor)
Grecii gesticulează mult când vorbesc. Mişcările lor nu sunt însă niciodată simetrice, astfel că poţ i crede că zic DA cu o mână şi NU cu cealaltă.
Hinc et nunc.
Hâc!
Greu lucru să acceptăm greşelile prietenilor, aşa cum le acceptăm pe ale noastre.
Cultivăm dragostea pentru animalele care pot fi dresate să ne iubească pe noi.
Inculţ ii se cred inteligenţ i, fiindcă se descurcă fără prea multă ştiinţ ă.
Este o deosebire de structură între german şi latin: neamţ ul pune verbul la sfârşitul frazei. Ascultătorul este obligat să asculte toată fraza, pentru a afla mesajul. Latinul crede că, după 2-3 cuvinte a găsit şi replica. În consecinţ ă, îşi permite să-l întrerupă, deşi, în majoritatea cazurilor, nu ştie ce trebuia să afle.
Hipocrat (Ipocratus) nu a fost un ipocrit. Există în schimb mulţ i ipocriţ i ce pretind a fi urmaşi ai lui Hipocrat.
Inelul cu piatră îl simbolizează lanţ ul şi stânca de care fusese legat Prometeu. De ce-l purtăm lângă degetul mic, nu ştiu!
Substantivul „religo” se referă la legarea mâinilor şi picioarelor mortului pentru a nu se reîntoarce printre cei vii.
Capitalele statelor ar trebui schimbate periodic. S-ar evita astfel mare parte din corupţ ie şi s-ar diminua efectul găştilor locale.
Ajuţ i să se ridice un om care a căzut, dacă ştie să meargă.
Avem mari dispute pe probleme minore şi mici dispute pe probleme majore.
Variantele salutului:
- „Noroc!”, atunci când există o şansă;
- „Sănătate!”, necesară pentru a depăşi o perioadă fără şanse, în speranţ a că viitorul ne va oferi una;
- „Doamne-ajută!”, când doar Dumnezeu mai poate face ceva pentru noi.
O limbă dezvoltată este una prin care se pot exprima idei complexe într-un mod inteligibil de către orice persoană cu un grad mediu de cultură. De aceea, limbajul snob şi literatura facilă, nu au valoare din punct de vedere cultural.
Când eram tânăr, mă grăbeam, deşi aveam toată viaţ a înainte. Acum, că timpul ce mi-a rămas de trăit s-a restrâns, am învăţ at să am răbdare.
Vorbele bătrânilor sunt vechi, dar nu depăşite, fiindcă sunt adevăruri eterne. Vorbele tinerilor sunt efemere şi vai de cel ce nu face diferenţ a.
Are valoare artistică ceea ce creează emoţ ii estetice. Dintre simţ uri, doar auzul şi văzul pot crea emoţ ii estetice. Cuvântul în sine nu creează emoţ ii; textul însă le poate sugera în mod indirect.
Cum de grecii - mari amatori de sărbători - nu serbează vinerea (Paraskevi) Sfânta Paraschiva?
Dormeai?
Tocmai mai întrerupt din lectură; visam că citesc.
Unii fac cultură, alţ ii se folosesc de ea.
Niciodată aceiaşi!
Natura are grijă de perpetuarea speciei. Pentru a-şi atinge scopul, ea sacrifică individul. Fericirea individuală ar însemna dispariţ ia speciei.
O adolescentă nu are viitor; ea va deveni o babă, evident, cu condiţ ia să trăiască suficient. Dacă tot se transformă, e bine s-o facă frumos. ăansa ei stă în devenire, nu în stagnare.
În viaţ ă, poţ i face orice, cu condiţ ia să te opreşti la timp.
Eşti cineva doar atunci când lumea se împiedică de tine.
După „Bună ziua”, grecii întreabă aproape automat „Ce faci, eşti bine?”.
Ruşii, mai prudenţ i, ştiind că binele ar fi o utopie, au înlocuit formula cu „Eşti normal?”.
Cum în limba română asemenea întrebare ar fi aproape o jignire, nu te mai întreabă nimeni de sănătate.
Arca lui Noe a fost construită de către amatori; Titanicul de către profesionişti.
Perceptor şi preceptor nu sunt identici. Poate că ar trebui introdus şi termenul priceptor, pentru cineva care pricepe.
„Don Juan” a fost creat de către bărbaţ i. O „Dona Juanita”, scrisă de către femei, ar fi avut acelaşi succes?
Grecii ne-au îmbolnăvit de frumuseţ e.
Francezii, furând statuile greceşti au dus microbul frumuseţ ii acasă la ei. Cum însă urâtul era în genele lor, nu l-au putut îndepărta. Aşa a apărut arta modernă.
E uşor să crezi că poţ i totul. Pentru asta e suficient să nu faci nimic.
Raţ iunea este previzibilă; de aceea, poate fi contracarată.
Patima este imprevizibilă. Ea poate avea succes tocmai datorită surprizei.
Pentru a trăi, trebuie să lupţ i.
Cultura are nevoie de luptă . . . de opinii. Altfel, moare.
Omul cugetă doar dacă are o nemulţ umire care îl îndeamnă la asta.
„Mens sana in corpore sano”. Ne naştem sănătoşi; greşelile capului ne îmbolnăvesc.
„ătiinţ a literaturii”
Literatura a eliminat ştiinţ ele din sfera ei, considerându-le nedemne de spiritul ei „umanist”. Acum, încercă să devină ea însăşi o ştiinţ ă. Dacă reuşeşte, înseamnă că va trebui să se elimine pe ea însăşi.
Spre deosebire de arta plastică, muzica nu poate fi „privită” global, precum un tablou, ci doar secvenţ ial. Ea se trăieşte.
„ăi câinii se pot îmbolnăvi de astenie nervoasă, dacă li se creează condiţ ii omeneşti de viaţ ă.”
Este, evident, o glumă. „Omul poate îmbolnăvi de astenie nervoasă chiar şi un câine”. Acesta este, din păcate, un adevăr.
Problema supraponderalilor:: „Ce să mănânc, pentru ca să slăbesc?”.
Deştept nu este cel care ştie multe lucruri, ci acela care înţ elege cum funcţ ionează lucrurile pe care le ştie.
La Delphi, majoritatea întrebărilor de acum 3000 de ani erau aceleaşi ca în zilele noastre. Oare de ce ni se pare că, între timp, am fi evoluat?
Justiţ ia modernă pleacă de la ideea că ansamblul legilor trebuie să fie perfect, iar procesele trebuie să se desfăşoare potrivit regulilor şi nu după logica judecătorilor, care pot greşi. Ar fi grozav, dacă nu ar fi utopic. Efectul unui concept asemănător, cel de societate comunistă ideală, îl cunoaştem.
Însăşi ideea de perfecţ iune denotă infatuare şi un nivel de ignoranţ ă inacceptabil.
Cei din trecut, dacă ştiau să scrie şi să citească, erau consideraţ i savanţ i. Le atribuim şi astăzi această etichetă. Dar ştiinţ a de carte este doar o chestiune de educaţ ie. Nu rezultă de aici că ar fi fost şi foarte inteligenţ i.
O cruciuliţ ă atârnată de gât are menirea să atragă atenţ ia asupra zonei învecinate şi nu asupra lui Dumnezeu.
Cel nelegiuit este, într-o oarecare măsură, sinucigaş, fiindcă trebuie să-şi ascundă o parte a identităţ ii.
ăi florile unor buruieni pot fi frumoase.
„După ce toate minciunile vor fi uitate, rămâne adevărul”, adică mai nimic.
Te maturizezi pe măsură ce viaţ a te obligă s-o faci. Vârsta nu are prea mare importanţ ă.
În greacă, leftá înseamnă bani; lefteriá înseamnă libertate. Deci eşti liber dacă ai bani.
În limba română, a fi lefter înseamnă a nu avea bani.
Iată adevărata libertate!
Unii pictori ruşi, cu o solidă educaţ ie artistică obţ inută la academiile de artă din Rusia, se declară şcoliţ i la un colegiu obscur din Occident, pentru a avea succes comercial pe piaţ a artistică occidentală.
Cultura se răspândeşte prin capilaritate?
Expresia „limba de lemn” nu a fost inventată pentru propagandiştii comunişti, ci pentru limbajul preoţ ilor.
Suntem acuzaţ i de duplicitate: una gândim şi alta facem. În realitate, suntem triplicitari: una gândim, alta spunem şi nu facem nimic.
Deşi filosofii se consideră nişte înţ elepţ i, dragostea pentru înţ elepciune - definitorie pentru filosofie - presupune lipsa convingerii că am fi deja în posesia ei, din moment ce încă o căutăm.
Goana după aur din America anilor 1848-1855 nu a produs nici un bogătaş. Marile averi s-au făcut din tot felul de afaceri conexe.
Numai prostia este naturală; toate celelalte sunt efecte dobândite în timpul vieţ ii.
Scriitorul scrie ce gândeşte. Cititorul interpretează ce citeşte, după cum gândeşte el.
După ce Newton a introdus matematica în ştiinţ ele naturii, umaniştii vor să-l imite, trecând chiar şi peste ridicolul situaţ iei.
Oamenii vor să se facă înţ eleşi de către animale, deoarece ei nu pot înţ elege limbajul animalelor.
Anul-lumină este o unitate de măsură pentru spaţ iu. Pentru timp am putea avea anul-întuneric, umplut cu evenimente.
Astăzi, mulţ i oameni ştiu să scrie şi să citească, dar puţ ini pot înţ elege ce au citit.
Ideea că vei avea noroc, te face să crezi că eşti ceea ce nu eşti. Doar ghinionul îţ i poate spune ce eşti cu adevărat.
Shakespeare e mare nu pentru că a pus întrebarea „A fi sau a nu fi?”, ci pentru că a avut înţ elepciunea să nu răspundă la ea.
Mă întreb dacă Judecata de Apoi nu cumva a fost deja, iar ceea ce ni se întâmplă sunt consecinţ ele ei.
„Urma scapă turma”.
Da, dar nu din eroism, ci din laşitatea turmei, care îi sacrifică prădătorilor pe cei rămaşi în urmă.
Iubirea este cântată atunci când nu poate fi gustată.
Toţ i oamenii sunt dornici de înţ elepciune.
Întotdeauna ne-am dorit ceea ne lipseşte.